Detector de ton

Feedback-ul privind înălțimea sunetului în timp real este cea mai rapidă metodă de a remedia problemele de intonație în timpul exercițiilor de canto. Apăsați „Start Listening”, apoi mențineți o vocală pe nota țintă. Ecranul afișează numele notei celei mai apropiate (de exemplu, A4), frecvența exactă în Hz și o abatere în cenți între −50¢ și +50¢. O abatere negativă înseamnă că sunteți prea jos (sub nota țintă); una pozitivă înseamnă că sunteți prea sus. Încercați să mențineți indicatorul la 0¢ timp de câteva secunde înainte de a trece la următoarea notă — acest lucru vă antrenează simultan atât urechea, cât și memoria musculară vocală.

Vocale susținute funcționează cel mai bine — sunetele deschise precum „ah” și „oo” produc o frecvență fundamentală stabilă pe care detectorul o poate fixa. Consoanele și tranzițiile rapide derutează algoritmul. Pentru exercițiile de gamă, cântați o gamă majoră, câte o notă pe rând, și verificați dacă fiecare notă se încadrează în intervalul de ±10¢ față de nota țintă. Pentru antrenamentul intervalelor, cântă nota fundamentală, apoi o terță, o cincime sau o octavă deasupra acesteia și verifică fiecare înălțime independent, comparând-o cu afișajul. Pentru a-ți găsi registrul vocal confortabil, treci încet de la cea mai joasă notă pe care o poți menține la cea mai înaltă și observă unde valorile afișate nu mai sunt clare — acela este registrul tău utilizabil. Combinați această funcție cu Detectorul de acorduri atunci când doriți să cântați armonii peste o piesă de acompaniament înregistrată sau utilizați Metronom pentru a menține un ritm constant de încălzire în timp ce te concentrezi asupra intonației.

Detectorul funcționează ca un acordor cromatic pentru orice instrument acustic monofonic. Cântați câte o notă pe rând, mențineți-o timp de una-două secunde și citiți abaterea în cenți. O valoare de 0¢ înseamnă că nota este perfect acordată; ±5¢ este inaudibil pentru majoritatea ascultătorilor; peste ±20¢, nota va suna vizibil fals într-un ansamblu. Intervalul de afișare este de ±50¢, ceea ce acoperă o corecție de un semiton întreg în orice direcție.

Pentru acordarea chitarei, parcurgeți cele șase corzi standard — E2, A2, D3, G3, B3, E4 (de la cea mai joasă la cea mai înaltă). Ciupiți fiecare coardă cu fermitate și lăsați-o să răsune; reglați cheia de acordaj până când valoarea în cenți se stabilizează aproape de zero. Pentru vioară, violă și violoncel, corzile libere se acordă în cvinte perfecte — trageți cu arcușul pe fiecare coardă, menținând sunetul, și acordați la tonul de concert. Instrumentiștii de alamă se pot încălzi cu o notă lungă și pot verifica abaterea de ton pe măsură ce instrumentul se încălzește; instrumentele de suflat din lemn ar trebui acordate la temperatura de interpretare, nu la rece. Majoritatea ansamblurilor folosesc A=440 Hz ca referință de concert, deși unele orchestre preferă A=442. Sfat: opriți vibrato-ul, chorus-ul, reverb-ul sau orice pedale de efect înainte de acordare — efectele de modulație distorsionează frecvența fundamentală și fac imposibile citirile precise. Dacă trebuie să aflați și tonalitatea unei piese înregistrate, folosiți Key Finder, sau verificați conținutul armonic al unui sunet cu ajutorul Spectrum Analyzer.

Cu o marjă de 1 cent pentru tonurile susținute. Mediile zgomotoase sau frecvențele foarte joase/înalte pot reduce precizia.

Da. Cântă la fiecare coardă și verifică denumirea notei și valoarea afișată în cenți. Acordă instrumentul până când diferența indicată este de 0 cenți.

Instrumentele monofonice (vocea, flautul, notele individuale la chitară) funcționează cel mai bine. Acordurile și sursele polifonice sunt mai greu de detectat — pentru acestea, folosește „Chord Detector”.

Detectorul prelevează direct semnalul de la microfonul tău folosind API-ul Web Audio și efectuează autocorelația la nivel local, pe dispozitivul tău. Fluxul tău audio nu părăsește niciodată dispozitivul tău — acesta este procesat în timp real de către JavaScript care rulează local pe dispozitivul tău și este eliminat imediat.

Da. Cântați o vocală prelungită pe o notă țintă (de exemplu, A4 = 440 Hz). Ecranul afișează nota detectată și abaterea în cenți. Exersează menținerea indicatorului centrat la 0¢ timp de câteva secunde. Pentru exersarea intervalelor, cântă două note succesiv și verifică fiecare înălțime de sunet în mod independent. Folosește-l împreună cu Detectorul de acorduri pentru a obține contextul armonic.

Da. Orice instrument monofonic care produce o înălțime de sunet clară și susținută este compatibil — trompetă, saxofon, clarinet, flaut, vioară, violoncel, contrabas. Acordați-l la înălțimea standard de concert (A = 440 Hz în mod implicit). Cântați câte o notă pe rând pentru o citire cât mai precisă. Instrumentele polifonice, cum ar fi acordurile de pian sau chitară, necesită în schimb utilizarea Detectorului de acorduri.