Detector de acorduri

Acorduri majore, minore, diminuate, augmentate, de septimă dominantă, de septimă majoră, de septimă minoră și suspendate. Detectorul analizează conținutul armonic cadru cu cadru și îl compară cu șabloanele de acorduri. Voicings-urile complexe de jazz sau acordurile extinse (de a 9-a, a 11-a, a 13-a) sunt simplificate la cel mai apropiat tip de acord recunoscut.

Semnalul audio este transformat într-un cromatogram — o reprezentare care arată energia fiecărei clase de înălțime (C, C#, D...) în funcție de timp. Un algoritm de potrivire compară profilul de înălțime al fiecărui interval de timp cu șabloanele de acorduri cunoscute pentru a găsi cea mai bună potrivire. Un filtru de bas elimină interferențele de la toba mare sub 130 Hz, care altfel ar distorsiona analiza cromatică.

Da. Rezultatele sunt afișate sub forma unei progresii de acorduri cu marcaje temporale, care indică exact momentul în care începe fiecare acord. Poți da clic pe orice acord de pe linia temporală pentru a asculta acea secțiune a înregistrării audio.

Cele mai bune rezultate se obțin în cazul instrumentelor izolate (pian, chitară) sau al aranjamentelor cu puține instrumente. În cazul mixajelor dense și complete, precizia scade, deoarece instrumentele care se suprapun creează un conținut ambiguu al înălțimii sunetului. Pentru a obține cele mai bune rezultate cu un mixaj complet, rulați-l mai întâi prin Stem Splitter și analizați pista instrumentală.

Progresiunea de acorduri sugerează o tonalitate, dar pentru identificarea explicită a tonalității folosește instrumentul „Key Finder”. Compararea celor două informații îți oferă o imagine armonică completă — în ce tonalitate este melodia și ce grad (I, IV, V, vi) reprezintă fiecare acord.

Nu. Toate operațiunile de procesare se desfășoară pe dispozitivul dumneavoastră. Analiza cromatogramei și potrivirea corzilor au loc la nivel local — nu se trimite nimic către un server.

Cromograma — gruparea sunetelor în douăsprezece clase de înălțime

Identificarea acordurilor începe prin reducerea semnalului audio la un cromagram, o reprezentare care elimină informațiile privind octavele și păstrează doar distribuția energiei pe cele douăsprezece clase de înălțime (C, C#, D, D#, E, F, F#, G, G#, A, A#, B). O transformată Fourier pe termen scurt produce un spectru cadru cu cadru; energia fiecărui bin este proiectată asupra clasei de înălțime corespunzătoare, indiferent de octavă. Rezultatul este un vector cu 12 dimensiuni pentru fiecare cadru temporal — un fel de amprentă a conținutului armonic din acel moment. Un acord de Do major, care conține notele Do, Mi și Sol, apare ca energie concentrată pe aceste trei clase de înălțime; un acord de La minor prezintă energie pe La, Do și Mi. Diferite inversiuni, voicings și octave produc același model de cromagramă, ceea ce este exact ceea ce doriți pentru recunoașterea acordurilor.

Corelarea șabloanelor și evaluarea gradului de încredere

Pentru fiecare cadru, detectorul compară vectorul clasei de înălțime observat cu o bibliotecă de șabloane de acorduri — modele idealizate în 12 dimensiuni pentru fiecare acord major, minor, diminuat, augmentat, de septimă dominantă, de septimă majoră, de septimă minoră și suspendat, pentru toate cele douăsprezece tonuri fundamentale. Similaritatea cosinusului atribuie un scor fiecărui candidat; cel cu scorul cel mai mare câștigă. Netezirea între cadre împiedică fluctuațiile rezultatului atunci când o singură bătaie se încadrează ambiguu, iar valoarea de încredere afișată lângă fiecare acord din tabelul de rezultate reprezintă diferența dintre șablonul câștigător și candidatul de pe locul al doilea. Un nivel ridicat de încredere înseamnă că înregistrarea audio se potrivește perfect cu un singur acord; un nivel scăzut de încredere indică de obicei voicings dense, linii melodice simultane sau o tranziție între acorduri.

Filtrul opțional kick filter din partea de sus a paginii este destinat genurilor EDM și pop modern. O tobă de bas puternică injectează energie în intervalul 50–130 Hz, care se propagă în spectrul claselor de înălțime învecinate (de obicei C, C#, D) și influențează detectorul. Un filtru high-pass la 130 Hz elimină sunetul de kick fără a afecta conținutul armonic al sintetizatoarelor și al liniilor de bas de deasupra acestuia. Lăsați-l dezactivat pentru pian, chitară și material orchestral; activați-l atunci când piesa are un kick de tip „four-on-the-floor”.

Întrebări diferite, instrumente diferite

"What key is this song in?" and "what chords does it contain?" are related but distinct questions. A key is a single label that summarises the harmonic centre of the whole song — A minor, F# major, etc — and is what DJs use for harmonic mixing on the Camelot wheel. A chord progression is a time-stamped sequence of changing harmonies. The chord detector tells you "the song moves Dm → G → C → Am over these timestamps"; the Key Finder tells you "the song is in C major" by aggregating chord and tonal evidence across the whole track. If you need a single label for tagging or mixing, use Key Finder. If you need the progression to learn or transcribe a song, use this page. If you need both at once, use the combined BPM and Key Finder.

De ce sursele izolate funcționează mai bine

Identificatorii de acorduri sunt cei mai preciși atunci când semnalul de intrare are un conținut armonic clar și un nivel minim de interferență din partea altor elemente. Înregistrările cu pian solo, chitară în stil „fingerstyle” și cvartet de coarde oferă rezultate aproape perfecte, deoarece fiecare înălțime sonoră audibilă face parte din armonie. Mixurile dense, pe întreaga bandă de frecvență, sunt mai dificile: toba emite energie pe o bandă largă, chitarele distorsionate estompează spectrul, iar melodiile vocale paralele introduc note în afara acordului de bază. Pentru a îmbunătăți precizia unui mix complet, rulați mai întâi fișierul prin Stem Splitter și reintroduceți pista instrumentală (sau doar basul + conținutul armonic) în această pagină. Pentru a verifica notele individuale în raport cu o înălțime a sunetului așteptată — de exemplu, pentru a verifica dacă chitara ta este acordată — folosește în schimb Pitch Detector.

Odată ce ai atât progresia de acorduri, cât și tonalitatea piesei, poți eticheta fiecare acord din progresie cu funcția sa exprimată prin cifre romane (I, IV, V, vi, ii etc.). Astfel, este mai ușor să identificați tiparele comune — „progresiunea pop” I–V–vi–IV, cadența de jazz ii–V–I, blues-ul de 12 măsuri — și să transpuneți piesa într-o tonalitate mai ușor de cântat, fără a-i pierde relațiile armonice.