Detector de acorduri

Acorduri majore, minore, diminuate, augmentate, de septimă dominantă, de septimă majoră, de septimă minoră și suspendate. Detectorul analizează conținutul armonic cadru cu cadru și îl compară cu șabloanele de acorduri. Voicings-urile complexe de jazz sau acordurile extinse (de nonă, de unsprezecea, de treisprezecea) sunt simplificate la cel mai apropiat tip de acord recunoscut.

Semnalul audio este transformat într-un cromatogramă — o reprezentare care ilustrează energia fiecărei clase de înălțime (Do, Do#, Re...) în funcție de timp. Un algoritm de potrivire compară profilul de înălțime al fiecărui interval de timp cu șabloanele de acorduri cunoscute pentru a găsi cea mai bună potrivire. Un filtru de bas elimină interferențele generate de tobă mare sub 130 Hz, care altfel ar distorsiona analiza cromatică.

Da. Rezultatele sunt afișate sub forma unei progresii de acorduri cu marcaje temporale, care indică exact momentul în care începe fiecare acord. Poți da clic pe orice acord din cronologie pentru a asculta acea secțiune a fișierului audio.

Cele mai bune rezultate se obțin în cazul instrumentelor izolate (pian, chitară) sau al aranjamentelor cu puține instrumente. În cazul mixajelor complete și dense, precizia scade, deoarece suprapunerea instrumentelor generează ambiguitate în ceea ce privește înălțimea sunetului. Pentru a obține cele mai bune rezultate cu un mixaj complet, rulați-l mai întâi prin Stem Splitter și analizați pista instrumentală.

Progresiunea de acorduri sugerează o tonalitate, dar pentru a identifica în mod explicit tonalitatea, folosește instrumentul Key Finder. Comparând cele două informații, vei obține o imagine armonică completă — în ce tonalitate este melodia și ce grad (I, IV, V, vi) reprezintă fiecare acord.

Nu. Toate operațiunile de procesare se desfășoară pe dispozitivul dumneavoastră. Analiza cromatogramei și potrivirea corzilor au loc la nivel local — nu se trimite nimic către un server.

Cromograma — reducerea sunetului la douăsprezece clase de înălțime

Identificarea acordurilor începe prin reducerea semnalului audio la un cromatogram, o reprezentare care elimină informațiile privind octava și păstrează doar distribuția energiei pe cele douăsprezece clase de înălțime (C, C#, D, D#, E, F, F#, G, G#, A, A#, B). O transformată Fourier de scurtă durată generează un spectru cadru cu cadru; energia fiecărui bin este proiectată asupra clasei de înălțime corespunzătoare, indiferent de octavă. Rezultatul este un vector de 12 dimensiuni pe cadru de timp — un fel de amprentă a conținutului armonic din acel moment. Un acord de Do major, care conține notele Do, Mi și Sol, apare ca energie concentrată pe aceste trei clase de înălțime; un acord de La minor arată energie pe La, Do și Mi. Diferite inversiuni, voicings și octave produc același model de cromatogramă, ceea ce este exact ceea ce doriți pentru recunoașterea acordurilor.

Potrivirea șabloanelor și evaluarea gradului de încredere

Pentru fiecare cadru, detectorul compară vectorul clasei de înălțime observat cu o bibliotecă de șabloane de acorduri — modele idealizate în 12 dimensiuni pentru fiecare acord major, minor, diminuat, mărit, de septimă dominantă, de septimă majoră, de septimă minoră și suspendat, pentru toate cele douăsprezece tonuri fundamentale. Similitudinea cosinusului atribuie un scor fiecărui candidat; cel cu scorul cel mai mare câștigă. Netezirea între cadre oprește tremurarea ieșirii atunci când o singură bătaie aterizează ambiguu, iar valoarea de încredere de lângă fiecare acord din tabelul de rezultate este diferența dintre șablonul câștigător și candidatul de pe locul al doilea. O încredere ridicată înseamnă că audio-ul se potrivește perfect unui acord; o încredere scăzută înseamnă de obicei voicings dense, linii melodice simultane sau o tranziție între acorduri.

Filtrul opțional pentru kick din partea de sus a paginii este destinat genurilor EDM și pop modern. O tobă de bas puternică injectează energie în intervalul 50–130 Hz, care se propagă în spectrul de frecvențe al claselor de înălțime învecinate (de obicei Do, Do#, Re) și influențează detectorul. Un filtru trece-sus la 130 Hz elimină sunetul de kick fără a afecta conținutul armonic al sintetizatoarelor și al liniilor de bas de deasupra acestuia. Lăsați-l dezactivat pentru pian, chitară și material orchestral; activați-l când piesa are o tobă mare de tip „four-on-the-floor”.

Întrebări diferite, instrumente diferite

"What key is this song in?" and "what chords does it contain?" are related but distinct questions. A key is a single label that summarises the harmonic centre of the whole song — A minor, F# major, etc — and is what DJs use for harmonic mixing on the Camelot wheel. A chord progression is a time-stamped sequence of changing harmonies. The chord detector tells you "the song moves Dm → G → C → Am over these timestamps"; the Key Finder tells you "the song is in C major" by aggregating chord and tonal evidence across the whole track. If you need a single label for tagging or mixing, use Key Finder. If you need the progression to learn or transcribe a song, use this page. If you need both at once, use the combined BPM and Key Finder.

De ce sursele izolate funcționează mai bine

Identificatorii de acorduri sunt cei mai preciși atunci când semnalul de intrare are un conținut armonic clar și un nivel minim de interferență din partea altor elemente. Înregistrările cu pian solo, chitară fingerstyle și cvartet de coarde oferă rezultate aproape perfecte, deoarece fiecare înălțime sonoră audibilă face parte din armonie. Mixurile dense, cu întreaga gamă de frecvențe, sunt mai dificile: toba emite energie în banda largă, chitarele distorsionate estompează spectrul, iar melodiile vocale paralele introduc note care nu fac parte din acordul de bază. Pentru a îmbunătăți precizia unui mix complet, rulați mai întâi fișierul prin Stem Splitter și introduceți pista instrumentală (sau doar basul + conținutul armonic) înapoi în această pagină. Pentru a verifica notele individuale în raport cu o înălțime de sunet așteptată — de exemplu, pentru a verifica dacă chitara dvs. este acordată — utilizați în schimb Pitch Detector.

Odată ce ai atât progresia de acorduri, cât și tonalitatea piesei, poți eticheta fiecare acord din progresie cu funcția sa exprimată prin cifre romane (I, IV, V, vi, ii etc.). Astfel, este mai ușor să identificați tiparele comune — „progresiunea pop” I–V–vi–IV, cadența de jazz ii–V–I, blues-ul de 12 măsuri — și să transpuneți melodia într-o tonalitate mai ușor de cântat, fără a-i pierde relațiile armonice.