Eliminator de voce Voce Căutător BPM BPM Key Finder Key Track ID ID
30 min remaining

Obțineți mai multe minute Cloud Assist
Pricing

Verificator audio fără pierderi

Verificați dacă fișierele dvs. FLAC, WAV sau AIFF sunt cu adevărat fără pierderi sau au fost transcodate. Se execută direct pe dispozitivul dvs. — fișierele nu sunt încărcate nicăieri.

Trageți fișierele audio aici sau faceți clic pentru a căuta

FLAC, WAV, AIFF, MP3, M4A · procesate pe dispozitivul tău

Privat — prelucrat pe dispozitivul tău, nu este încărcat niciodată

Cum să verificați dacă sunetul este fără pierderi

  1. 1 Încărcați un fișier FLAC, WAV, AIFF, MP3 sau M4A
  2. 2 Analizează spectrograma — o tăietură bruscă pe orizontală indică faptul că fișierul audio a fost codificat cu pierderi
  3. 3 Folosiți butoanele de suprapunere pentru a evidenția elementele relevante: linia de separare, golurile spectrale, SBR, pre-ecoul
  4. 4 Verificați verdictul și consultați ghidul de analiză criminalistică afișat sub rezultat pentru a înțelege ce anume a fost detectat

Cum să-ți interpretezi spectrograma

Un spectrogramă prezintă fiecare frecvență din fișierul audio în funcție de timp. Axa orizontală reprezintă timpul (de la stânga la dreapta), axa verticală reprezintă frecvența (frecvențele joase în partea de jos, cele înalte în partea de sus), iar intensitatea indică energia. Iată la ce trebuie să fii atent.

Cum arată o compresie cu adevărat fără pierderi?

O înregistrare cu adevărat fără pierderi acoperă întregul spectrogram de jos până sus. Veți observa culoare și textură până la frecvența Nyquist (22,05 kHz pentru fișierele de 44,1 kHz). Energia se estompează în mod natural spre partea de sus — majoritatea pieselor muzicale au un conținut redus de frecvențe înalte — dar nu există o întrerupere bruscă. Doar o estompare treptată, inegală, cu o textură vizibilă de zgomot deasupra conținutului muzical.

Ce trebuie verificat: Activați/dezactivați suprapunerea Cutoff — aceasta ar trebui să se situeze la limita Nyquist sau în apropierea acesteia. Suprapunerea Holes ar trebui să afișeze foarte puține puncte (sunetul natural nu prezintă goluri psihoacustice).

Cum arată un fișier transcodat?

Un fișier convertit din formatul MP3/AAC în FLAC/WAV prezintă o linie orizontală clară, dincolo de care tot conținutul dispare brusc. Deasupra liniei: negru uniform. Sub ea: sunet normal. Această „treaptă” este semnul distinctiv al compresiei cu pierderi — codificatorul a eliminat definitiv frecvențele situate deasupra acelui punct.

Ce trebuie verificat: Activați/dezactivați opțiunea Cutoff — linia roșie punctată se află la limita superioară de frecvență a codificatorului. Activați/dezactivați opțiunea Holes — punctele portocalii se vor grupa în benzile superioare, unde modelul psihoacustic a eliminat frecvențele mascate. Dacă fișierul era în format HE-AAC, suprapunerea SBR poate afișa o bandă albastră acolo unde frecvențele au fost reconstruite sintetic.

Ce arată straturile suprapuse?
SuprapunereCuloareCe aratăUn semn bunSemn rău
LimităLinia roșieLimita maximă a frecvenței detectateAproape de Nyquist (>20,5 kHz)Rafală ascuțită la 16-19 kHz
GăuriPuncte portocaliiCoșuri de gunoi silențioase lângă vecini zgomotoșiPuține sau deloc puncteGrupuri dense = mascare prin codec
Măsuri de sprijin pentru întreprinderile miciBanda albastrăFrecvențe reproduse sinteticNu se vede nicio bandăSemnătura HE-AAC/mp3PRO
Pre-ecouLinii galbeneZgomotul înaintea tranziențelor puterniceFără coziArtefact de bloc la MDCT (MP3/AAC)
Cum se utilizează comenzile de zoom

Stația de lucru criminalistică vă permite să examinați în detaliu anumite intervale de frecvență:

  • Glisorul de frecvență — treceți cu cursorul peste marginea stângă a spectrogramului pentru a afișa două glisoare verticale. Trageți-le pentru a mări o bandă de frecvență (de exemplu, 15-22 kHz, pentru a examina regiunea de tăiere).
  • Ctrl+Derulare — mărește axa frecvențelor centrată pe poziția cursorului. Ideal pentru o verificare rapidă fără a părăsi spectrograma.
  • Trageți pentru a selecta — faceți clic și trageți un dreptunghi pentru a mări o anumită regiune de timp și frecvență. Util pentru inspectarea tranziențelor individuale în vederea detectării pre-ecoului.
  • Faceți dublu clic pe sau apăsați butonul Resetare pentru a reveni la vizualizarea completă.
Tabel de referință pentru frecvența de tăiere

Diferitele rate de biți prezintă o tăiere la frecvențe caracteristice. Dacă tăierea detectată corespunde uneia dintre acestea, fișierul a fost, aproape sigur, transcodat:

LimităSursă probabilăCe înseamnă asta
< 16,5 kHzMP3 la 128 de kilobiți pe secundăCu siguranță a fost transcodat — pierdere semnificativă de calitate
16,5 – 19 kHzMP3 la o viteză de 192 kilobiți pe secundăTranscodat — pierdere moderată de calitate
19 – 20,5 kHzMP3 la 320 kbps / AAC la 256 kbpsTranscodat — pierdere minoră de calitate, mai greu de observat
> 20,5 kHzFără pierderi, cu adevăratNu s-a detectat nicio tăiere artificială — format autentic fără pierderi
Dar cum rămâne cu fișierele false de înaltă rezoluție și cele upscalate?

Fișierele „Fake Hi-Res” pretind că au o rezoluție de 24 de biți/96 kHz, dar conțin, de fapt, sunet de 16 biți completat cu zerouri. Instrumentul detectează acest lucru în două moduri: verificând dacă octeții brut ai eșantioanelor au biții inferiori completați cu zerouri (WAV/AIFF) și verificând dacă eșantioanele decodate de tip float se aliniază la o grilă de cuantificare de 16 biți (funcționează și pentru FLAC/ALAC). Dacă se detectează o astfel de situație, verdictul afișează Upscaled împreună cu adâncimea efectivă de biți.

Upsampled este diferit — fișierul indică o rată de eșantionare ridicată (de exemplu, 96 kHz), dar întregul conținut spectral se oprește cu mult sub limita Nyquist, ceea ce sugerează că a fost supus unui proces de upsampling dintr-o sursă cu rezoluție mai mică.

Dar cum rămâne cu procentul de încredere?

Nivelul de încredere reflectă ponderea combinată a 9 semnale de detectare. Un nivel ridicat de încredere înseamnă că mai multe semnale sunt în concordanță puternică (de exemplu: o tăiere bruscă + un nivel de zgomot de fond silențios + goluri spectrale + o variație consistentă a tăierii = transcodare certă). Un nivel scăzut de încredere înseamnă că semnalele sunt mixte sau ambigue — folosiți suprapunerile spectrogramelor ca context suplimentar. O platformă orizontală clară indică o transcodare; o estompare neclară și inegală sugerează o atenuare naturală provenită de la o sursă analogică.

Întrebări frecvente

Cum funcționează verificarea fără pierderi?
Instrumentul calculează o transformată Fourier pe termen scurt (STFT) a fișierului audio — o FFT de 4096 de puncte cu fereastră Hann, care se deplasează de-a lungul fișierului în segmente suprapuse. În loc să se bazeze pe o singură măsurătoare a frecvenței de tăiere, acesta utilizează un sistem de evaluare cu 6 semnale: ascuțimea gradientului (cât de brusc scade energia la marginea frecvenței de tăiere), nivelul de zgomot de fond deasupra frecvenței de tăiere (silențios = codificator, zgomot rezidual = natural), densitatea spectrală (cât de mult conținut există în benzile superioare), variația pragului de tăiere (uniformă pe toate intervalele de timp = codificator, neuniformă = naturală), corelația stereo a intensității (detectează artefactele de codificare stereo comună din AAC/MP3) și poziția pragului de tăiere (verificată în raport cu semnăturile de frecvență cunoscute ale codecurilor). Fiecare semnal contribuie la un scor ponderat care determină verdictul final.
Ce înseamnă aceste hotărâri?
Curat: conținutul de frecvență se extinde până la limita Nyquist, fără o platou artificial — acesta este un sunet cu adevărat fără pierderi. Această categorie include și înregistrările cu lățime de bandă limitată (extrageri de pe vinil, master-uri mai vechi), în cazul cărora analiza multisignal confirmă că atenuarea este naturală și nu rezultă dintr-un codificator cu pierderi — o notă explică de ce conținutul se oprește mai devreme. Transcodat: semnalele multiple indică o origine din codec cu pierderi (gradient abrupt, zgomot de fond silențios deasupra pragului de tăiere, prag de tăiere constant pe intervalele de timp). Fișierul a fost probabil convertit dintr-o sursă cu pierderi și salvat din nou ca FLAC/WAV. Supraeșantionat: fișierul pretinde o rată de eșantionare ridicată (de exemplu, 96 kHz), dar tot conținutul se oprește cu mult sub limita Nyquist — probabil a fost supraeșantionat dintr-o sursă cu rezoluție mai mică. Necunoscut: semnalul este prea scurt, prea slab sau prea rar din punct de vedere spectral pentru a fi clasificat cu certitudine.
Instrumentul poate detecta transcodările AAC?
Fișierele AAC cu rată de biți redusă (128 kbps și mai puțin) pot fi detectate deoarece taie frecvențele în mod similar cu MP3. Fișierele AAC cu rată de biți ridicată (256 kbps+) sunt mai greu de detectat — AAC utilizează o tehnică mai fină de replicare a benzilor spectrale (SBR), care creează o scădere treptată, în loc de o pantă abruptă. Semnalul de detectare a intensității stereo este de ajutor în acest caz: fișierele AAC codificate în format joint-stereo lasă artefacte de corelație în benzile superioare, pe care o abordare bazată exclusiv pe tăierea frecvențelor le-ar omite. Pentru cazurile la limită, măriți spectrogramă și căutați schimbări subtile de textură în apropierea frecvenței de 20 kHz.
De ce ar transcoda cineva un fișier cu pierderi într-unul fără pierderi?
Uneori se întâmplă din greșeală — cineva își convertește biblioteca de fișiere MP3 în format FLAC pentru un nou player, fără să-și dea seama că acest lucru nu îmbunătățește calitatea. Uneori este o înșelăciune — fișiere vândute sau partajate ca fiind „fără pierderi”, care sunt de fapt fișiere MP3 convertite la o rezoluție mai mare. În orice caz, compresia originală cu pierderi a eliminat definitiv conținutul de frecvență care nu poate fi recuperat prin recodificare într-un format fără pierderi.
Dar cum rămâne cu fișierele extrase de pe discuri de vinil și înregistrările mai vechi?
Instrumentul tratează corect aceste aspecte prin intermediul analizei multisignal. Înregistrările din perioada pre-digitală (extragerea de pe vinil, transferurile de pe casete, master-urile digitale timpurii) sunt, în mod natural, lipsite de conținut de înaltă frecvență peste 15-18 kHz, dar caracteristicile lor spectrale diferă de cele ale codificărilor cu pierderi: gradientul este difuz, nu brusc, zgomotul de fond deasupra curbei de atenuare conține zgomot rezidual în loc de liniște, iar punctul de tăiere variază de la un interval de timp la altul, în loc să rămână constant. Sistemul de notare folosește aceste diferențe pentru a clasifica originalele cu bandă limitată ca fiind „Clean”, cu o notă care explică atenuarea naturală.
Fișierul meu audio este încărcat pe un server?
Nu. Toate operațiunile de procesare se desfășoară direct pe dispozitivul dumneavoastră, folosind propriul GPU sau CPU. Fișierele dumneavoastră nu părăsesc niciodată dispozitivul — nici măcar temporar.
Brizm

Deblochează Cloud Assist

Delegați sarcinile de procesare grele către GPU-uri private securizate. 15 minute gratuite pentru a începe.

sau